Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Ortodox’

– In aceasta scrisoare este descris cum sa ne pazim, cum sa facem sa nu cadem in plasa antihristului, a pecetluirii uraciunii pustirii! De aceea DE TINETI LA SUFLETUL DVS. cititi si salvati-va sufletul ca sa ajunga la Dumnezeu nu in IAD!

Read Full Post »

 

 

 

 

„Nu as vrea sa fiu inger ca sa vorbesc despre Maica Domnului.
Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simţi adevărat dragostea şi mila Maicii Domnului.
Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel, decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.
Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.
O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranţă aşadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voinţa unui Frate atât de bun şi a unei Mame atât de îndurătoare!
„O, ce fericire este a muri în mijlocul atâtor îngeri! (se zice despre călugări). Ah, nu este timp de odihnă chiar acum când se apropie sfârşitul vieţii mele!” Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine.
Ea se arată cu inima largă chiar şi faţă de aceia care, fie din nepăsare sau din nerecunoştinţa, aleargă rar la dânsa. Dar cu cât mai generoasă nu va fi ea cu aceia care neîncetat îi cerşesc ajutorul? Aceştia nu numai că sunt iubiţi mult, dar chiar sunt slujiţi de dânsa.
Maica Domnului ne răpeşte inimile. Aş vrea să am toate inimile sfinţilor şi ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Şi oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului şi pământului, cu toată sfinţenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubeşte ea.
Un păcătos a spus Maicii Domnului: „Arată-te că-mi eşti mamă”, iar ea îi răspunse: „Arată-te şi tu că-mi eşti fiu”. Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este mamă. Haideţi să-i arătăm şi noi că-i suntem fii!”
Arhimandrit Arsenie Papacioc

Read Full Post »

 

 

 

Acesti doi prooroci au sa se pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere si vor înfrunta pe Antihrist trei ani si jumatate, cât va împarati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata tot pamântul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne în Ierusalim ca sa întoarca pe evrei, caci ei nu se întorc pâna nu vine Ilie si Enoh. Vor întoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos.

Când vor predica ei, îi va auzi tot pamântul si-i va vedea toata lumea. Si acestea sunt scrise de 2000 de ani, de când i s-au descoperit Sfântului Ioan Evanghelistul. Si cine ar fi crezut? Ar zice cineva ca este o nebunie asta. Si se întrebau oamenii: „Cum o sa-i vada pe Enoh si Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda în America?”

Acum, daca ar predica, îi vede la televizor toata lumea si îi aude la aparate toata lumea. Cum sa nu! Dumnezeu stie toate, ca si cum ar fi venit. Când vor predica si vor face minuni, tu ai sa te uiti aici si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum învie mortii, si ai sa auzi de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, când va împarati peste toata lumea, timp de 1260 de zile.

Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut si de neînchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea si auzi la Ierusalim. Da! Si uite, stam aici si vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predica si auzim toate! Si la Muntele Sinai si în Italia si în Belgia si în Olanda si în Bulgaria si în Grecia si în Serbia. Deci stau aici si vad slujba de la Ierusalim! Vezi ca-i posibil acum? Dumnezeu stia de mai înainte cât are sa se înmulteasca mintea, adica stiinta.

Ca Daniil Proorocul a spus la capitolul doi: În vremea de apoi se va înmulti mintea foarte, si se vor întelepti oamenii si vor zbura prin vazduh si vor înconjura lumea. Toate câte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani înainte.

Vezi Proorocul Isaia, care traieste cu 850 de ani înainte de venirea Domnului, la capitolul 60 întreaba de avioane, ca el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se întrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulbura vazduhul? (Isaia 60, 8).

Ai auzit? Cu 2800 de ani înainte a spus de avioane. Ce-a zis? „Ca zboara ca porumbeii spre porumbarele lor”. Ca ei nu zboara, decât de la un aerodrom la altul, ca sa alimenteze.

Dar si Proorocul Ieremia a vazut masinile astea fara cai, care le vedeti acum ca alearga pe drum. Si întreaba pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum si întrec carele oamenilor?

Vezi, ca spune de bomba cu neutroni la Apocalipsa: Iata au iesit de la fata Mielului niste lacuste si acestea aveau putere mare de vatamat în cozile lor. Si am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vatamati iarba pamântului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni sa-i vatamati cinci luni de zile. Razboiul neutronic. Bomba cu neutroni îti lasa pomii înfloriti.

Eu am la marturisire pe cel mai mare profesor de fizica atomica din Bucuresti.

– Domnule, zic, ce rau poate face aceasta bomba?

– Aceasta distruge numai viata, si-ti lasa orasul complet. Ca ce folos daca l-ar distruge? Ei ce sa mai câstige când vin sa ocupe? Au nevoie sa ucida pe oameni, ca sa ocupe orase si toate bunurile lumii.

– Dar daca eu sunt închis într-o casa de fier si bomba cu neutroni explodeaza afara, ce poate sa-mi faca, daca zici ca nu distruge materia? Eu nu sunt în siguranta?

– Dumneata daca ai avea o casa de fier fara usa, cu peretii de zece metri grosime în jur si te-ai bagat acolo, neutronii rapizi nu sunt împiedicati de fier sa treaca. Trec prin fier si vin la dumneata si-ti distrug numai viata.

Am grait cu dânsul. Sotia lui este mare bibliotecara la cartile de limbi vechi. Un om credincios!

Asa ne-a spus Dumnezeu, ca acestea sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vatama copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Atât o sa dureze razboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai sa te poti pazi nici în casa, nici în beci, nici în apa, nicaieri, nicaieri. Unde te-a ajuns… Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni.

Toate-s scrise, fratii mei. Si Mântuitorul a spus: Cerul si pamântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urma!…

 

Sursa: Parintele CLEOPA

Read Full Post »

 

POCAINTA IMPARATULUI MANASE

Manase, imparatul evreilor, din Vechiul testament a facut atatea pacate inaintea lui Dumnezeu cum nu a mai facut nimeni asemenea lui. Timp de 52 de ani a facut cu sila un popor intreg sa se inchine la idoli si diavoli, silindu-l sa se lepede de Dumnezeu. Si s-au departat de Dumnezeu si el si copiii lui si toata familia.
Iar pe cei ce nu voiau sa se inchine la idoli si sa aduca juertfa dracilor, ii omora cu cele mai crancene chinuri.
Deci, acest imparat a facut atatea pacate, incat nu se poate spune. Dar, Preasfantul Dumnezeu, ca sa-Si arate adancul milostivirii Lui, si mila Lui care nu are margini, l-a adus pe Manase la pocainta prin judecatile Sale. Cum ?
Acest imparat, desi era asa de rau, se tragea din neam bun. Tatal sau, Iezechia, imparat placut lui Dumnezeu a trait in timpul Proorocului Isaia.
Cred ca el s-a rugat lui Dumnezeu, sa-l intoarca pe fiul sau, care se indepartase de Facatorul cerului si al pamantului. Si cum l-a intors Dumnezeu ?
Vazand Dumnezeu rautatea si necredinta lui Manase si atata intunecare la minte, incat nu numai el s-a indepartat de Dumnezeu, ci si un popor intreg a fost adus in calea pierzarii, silit sa se lepede de Dumnezeu, atunci El, Care stie cum sa aduca pe fiecare la pocainta, i-a pus zabala si frau, cum spune in Psaltire : Cu zabala si cu frau, falcile lor vei strange, ale celor ce nu voiesc sa se apropie de Tine.
Asa a patit si acel imparat. Ca daca il lasa Dumnezeu asa, niciodata nu se pocaia. Dar a trimis Dumnezeu pe boierii imparatului Asud din Babilon cu mare ostire si au robit Ierusalimul, luand pe imparatul Manase rob. L-au legat si l-au pus intr-o cusca in care nu putea sta in picioare. Era legat ca un belciug, cu capul la picioare, cu doua lanturi de arama. Si l-au bagat in cusca aceea, in care nu putea sa ridice capul, decat sa stea numai asa, legat in forma de belciug rotund.
Imparatul Asud a crezut ca va trai o saptamana sau cateva zile si ii dadea mancare de doua ori pe saptamana, numai paine de tarate si apa.
Imparatul Babilonului tot intreba pe slugile lui :
– Nu a murit imparatul Manase ?
Iar ei raspundeau :
– N-a murit, Maria Ta. Este inca viu si se misca in cusca aceea ! Mare lucru !
Si a trait imparatul in acea cusca, legat cu lanturi, nu o saptamana, nu o luna, nu zece luni, ci sapte ani si ceva.
Si era infricosata minune sa vezi legat un om cu capul la picioare, sa-i dai putina apa si paine de tarata de doua ori pe saptamana si inca sa mai supravietuiasca.
Acest imparat de la care Dumnezeu nu a voit sa ia scanteia de viata din el, dupa atatea chinuri si necaz si canon ce avea acolo in aceste scarbe mari, ramasese numai pielea si oasele. Ganditi-va ce era acolo. Atunci el si-a adus aminte de Dumnezeu si a zis : ” M-a adus Dumnezeu in acest chin si canon, pentru ca L-am maniat si m-am intors de la El si am silit si poporul lui Dumnezeu sa jertfeasca la idoli !”
Se gandea in inima lui : ” Daca m-a tinut Dumnezeu cu zile pana acum, oare ce vrea El de la mine ? Sigur ca vrea mantuirea mea !”
Atunci, din adancul inimii, a inceput sa suspine, sa verse lacrimi si cu vapaie de foc se ruga lui Dumnezeu : „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul cerului si al pamantului ! Doamne, Dumnezeule, daca Tu ai facut mila cu mine sa nu mor eu atatia ani si sa stau in lanturile acestea grele si sa mai fie viata in mine, se vede ca Tu astepti sa ma intorc la Tine.
Deci, Doamne, Dumnezeul meu, nu pot pleca genunchii mei, nu pot sa plec fruntea la pamant pentru ca sunt impilat de lanturi grele de fier si de arama, care ma trag si ma tin ca un belciug, cu capul la picioare si nu pot sa ma rog Tie.
Nu pot sa fac metanii, nu pot sa cad cu fata la pamant, pentru ca sunt asa legat. Ci, te rog, Doamne, Dumnezeule si imi plec genunchii inimii mele; adu-ti aminte, Doamne, ca daca Tu vei face mila cu cei drepti, nu-i nici o minune. Tu nu ai pus pocainta lui Avraam, lui Isaac, lui Iacov si semintiei lui celei drepte, ci ai pus pocainta asupra pacatosilor.
Deci, Doamne, Dumnezeule, daca ai sa faci mila cu mine, daca ai sa cauti Tu in inimi, daca ai sa ma ierti pe mine pentru pacatele care covarsesc nisipul de pe malul marii, atunci are sa se cunoasca, Doamne, cat de negraita este mila Ta si cat de neajunsa de minte bunatatea Ta … ”
Asa rugandu-se el din adancul inimiilui si varsand siroaie de lacrimi cu durere mare in acel chin in care era, Preasfantul Dumnezeu si-a adus aminte de dansul si a dat in gand acelui imparat, pe nume Asud, sa-i dezlege acele lanturi si sa-l scoata din cusca, din acea carcera.
Cand l-a scos, din cauza ca a stat legat cu lanturi de picioare, l-au dat de-a dura si mergea ca un cerc. Oasele se facusera rotunde si nu se putea intinde deloc. Ganditi-va ce jale era acolo sa vezi un om facut in forma de cerc, numai pielea si oasele, si sa-ti fie mila de el. Ganditi-va ce jale era acolo !
Si au inceput a plange paganii din Babilon, zicand : ” Mai exista viata in omul acesta ? Este fiinta de om acesta ? ”
Atunci l-au lasat liber si au inceput sa-l hraneasca cate putin, sa-l ingrijeasca, si in timp de cateva luni s-a ridicat pe picioare. Si nu numai ca s-a ridicat si s-a facut sanatos, dar imparatul Babilonului a spus : ” Dumnezeul lui, Caruia se inchina, l-a iertat pentru asa de mare pocainta „. Si l-a trimis inapoi imparat la Ierusalim !
Manase a venit iar imparat si a adus pe poporul lui la inchinarea lui Dumnezeu, facand fapte bune, pe cat a putut pana la sfarsitul vietii si apoi a scris rugaciunea aceea mare, pe care o zicem la Pavecernita Mare, numita rugaciunea lui Manase, imparatul iudeilor.
Ati vazut intelepciunea lui Dumnezeu ? Ati auzit ce face Dumnezeu ? Dintr-un imparat pagan, ale carui pacate covarsisera stelele cerului si nisipul marii, a facut iarasi imparat si sfant, pentru ca s-a pocait din adancul inimii, a varsat lacrimi de foc si a fost chinuit atatia ani, cu atata post si cu atata chinuire si durere ! Totusi el nu si-a pierdut nadejdea in mila lui Dumnezeu.

Read Full Post »

 

De vei face rugaciunea aceasta, raul nu se va apropia de tine, si sfarsitul vietii il vei avea in odihna. Dumnezeu sa ne binecuvanteze. Amin

Read Full Post »

 

 

Dumnezeule Cel întru unimea firii cu trei Lumini, Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţare toate le-ai adus, şi cu bună rânduială şi cu măsură pe acestea le-ai împodobit, şi cu lumina soarelui le-ai strălucit, şi ne-ai zidit pe noi după chipul Tău şi după asemănare; Însuţi, Prea-bunule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri! Auzurile curăţeşte-le, celelalte simţiri întăreşte-le. Risipeşte toată ceaţa neînvăţăturii. Luminează mintea noastră cu binevoirile Tale. Povăţuieşte-ne pre noi cu razele Dumnezeieştii Tale insuflări spre desluşirea adevărului şi a minciunii, spre primirea celor bune, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celor folositoare. Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat orbi fiind, nu putem să desluşim nici întru socoteli adevărul, nici întru fapte binele, nici întru bunătăţi folosul; ci cu prefacerile lucrurilor amăgindu-ne, cu milioane de greşale greşim.

Ridică mintea către înţelegerea celor de nevoie, iară limba spre vorbirea celor de trebuinţă. Domoleşte pornirile patimilor cele ce tulbură mintea noastră. Înfrânează mânia şi prigonirea cea de la dânsa încetează-o, iar pomenirea de rău surpă-o, prefăcându-le pe dânsele întru râvnă Dumnezeiască şi în căldură cinstitoare de Dumnezeu a credinţei, şi în blândeţe şi nepomenire de rău. Potoleşte pofta şi iubirea de materie cea dintru dânsa şi iubirea de câştigare opreşte-o, schimbându-le pe ele în grijire de fapta bună şi în dragoste către aproapele, în dorire de creştinească sporire şi creştere şi în poftire de veşnicele bunătăţi. Doamne, cu măsura faptelor bune, împodobeşte-le pe cele ale noastre. Împuterniceşte cu bărbăţie şi cu vîrtute neputinţa noastră. Stinge zburdările trupului şi, de toată desfrânarea şi înverşunarea, izbăveşte-ne pre noi, întreaga înţelepciune şi cucernicie dăruindu-ne nouă. Dă-ne nouă cumpăna dreptăţii, ceea ce împarte fiecăruia dreptul lui. Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor ce drept se judecă.

Păzeşte-ne pre noi, Doamne, de bântuială, de vătămare năprasnică şi de cădere; de clevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată mâhniciunea fereşte-ne pre noi ca, urmând poruncilor Tale, drumul vieţii acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu să-l săvârşim, iar talantul cel dat nouă curat să-l păzim. Şi, pentru îndurările Tale cele nemărginite şi milostivirile Tale nemăsurate, vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de-a pururea, lăudându-Te neîncetat, pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeul nostru, căruia Ţi Se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!

Read Full Post »

 

articol preluat de pe    http://saccsiv.wordpress.com/2012/03/15/secolul-vitezei-crestinii-si-lucrarea-draceasca/

Sa NE TREZIM SI SA VEDEM REALITATEA  CINE ARE URECHI SA AUDA, SI CINE ARE OCHI SA VADA!

ȘTIȚI SA CITIȚI CERUL, DAR SEMNELE VREMURILOR, FĂȚARNICILOR NU LE VEDEȚI!

Iata un fragment dintr-o vedenie din 1905, din Rusia, despre ce le zicea lucifer dracilor:

„- Cand totul va fi gata – mergeti inainte cu INDRAZNEALA. Trebuie sa actionam cat mai PERSEVERENT si mai in PRIPA, ca SA ABATEM definitiv gandul omenirii de la acele lacasuri ceresti si de la SPERANTA LOR IN NEMURIRE care-i cheama in imparatia din inaltul cerului.

Fiindca de dragul imparatiei Ceresti oamenii isi pazesc CURATIA SUFLETEASCA si-si sensibilizeaza SACAITORUL GLAS AL CONSTIINTEI care le reaminteste de DUMNEZEU si de sfintenia Sa, noi trebuie sa-i impiedicam sa nu aiunga sa vada CUM STRALUCESTE PURUREA LUMINA NEAPUSA A ADEVARULUI.

Insa acestui GLAS AL CONSTIINTEI, acestor PERSEVERENTE SI VESNICE PORNIRI ALE SUFLETULUI OMENESC ne va fi greu sa le venim de hac… Asa ca – iata cum vom proceda:

– Asculta, legiune a sarpelui negru, (stapan pe puterea sugestiei), si executa!

Cat mai multe IMPRESII oamenilor – din cele mai felurite, captivand atentia printr-o succesiune febrila, in fiecare minut, in fiecare secunda – la nesfarsit, fara preget: IMPRESII tot mai NOI si mai NOI, mai ATRAGATOARE, mai SURPRINZATOARE, fixand atentia.

Mai intai de toate – procedeele de transmisie a undelor, gandurilor, dorintelor, a intregii fiinte – sa audieze de la distanta, sa-si comunice gandurile la distanta – ceva nemaipomenit, gigantic, stupefiant…

SA-I APROPIEM pe oameni, SA-I ADUNAM la un loc – inlaturati IZOLAREA!

Spulberati INDIVIDUALITATEA, indepartatii de INTERIORITATEA LOR trezindu-le CURIOZITATEA fata de sclipitoarele inovatii si de cresterea fara precedent a inventivitatii intelectuale… Captati-le toata atentia!

Toata aceasta tehnica nebuna, ne va sluji noua… Dezvoltarea mijloacelor de transport cu ajutorul aburilor, cai ferate si vapoare, vuietul trenurilor, miscarea rapida, cu iuteala fulgerului, pana la zapacirea creierului – zgomot, zdranganeala, fluieraturi, gari uriase, cu galagia si larma lor neincetata, CALEIDOSCOPUL IMAGINILOR SI INTAMPLARILOR PERICULOASE, indraznete pana la insolenta, pana la ameteala, pana la avaria unor garnituri intregi de trenuri, cu tot cu incarcatura lor umana… Telegrafe, telefoane, lifturi, aeronave, fonografe si gramofoane… Motoare electrice, tramvaie electrice, lumina electrica… Toate aflandu-se in mainile omului, in posesia intelectului sau, a omului-imparat, stapanul naturii, pe care si-a supus-o… (trufia anarhica a demonului s-a transmis si omului).

NU MAI EXISTA ARTA INSPIRATA, aceasta se afla in stampe, fotografii, oleografii, in reproducerile mecanice, rapide a pozelor nenumarate… Masini de scris, masini de tiparit, masini de cusut, masini de semanat, de treierat, masini de macinat si de copt paine, masini de jocuri, masini de cantat si de vorbit, cinematografe…”

 „- Jos munca manuala!… A triumfat INTELECTUL. INTELECTUL e imparat, INTELECTUL e stapan, INTELECTUL e mandria omului. Lui vor incepe sa i se inchine, pe el il vor idolatriza. OMUL isi VA RIDICA cu mandrie CAPUL si va cunoaste LIBERTATEA. La ce-i trebuie lui stapan, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca fortele naturii i s-au supus lui? Omul va cunoaste intelepciunea prezicerii din Eden[1] facuta de noi, (diavolii), femeii ascultatoare: «veti sti totul, veti fi ca niste dumnezei».“

 „- Si OMUL isi va inalta CAPUL si va provoca la lupta CERUL, care l-a chinuit prin incercarea rabdarii si se va RAZVRATI impotriva supunerii si dependentei in fata LEGII, impotriva SMERENIEI si CURATENIEI, si NEPRIHANIRII, batjocorindu-le ca pe niste slabiciuni, sovaieli si servilism[2], si le va inlocui cu LIBERTATEA ANARHICA, iar desfatarea in PLACERI SENZUALE va fi podoaba acestei LIBERTATI…“

„Viata va fi o MISCARE FARA INTRERUPERE, FARA ODIHNA, un caleidoscop nesfarsit al impresiilor – VA NAVALI CA UN PUHOI[3] , antrenand totul, NELASAND TIMP, nelasand nici o clipa pentru aducerea aminte de Dumnezeu si de sfintenia Sa, de viata pasnica, plina de iubire, indreptata spre LUMINA – acolo unde se afla IZVORUL sau si implinirea fagaduintei.

NIMIC SFANT, dumnezeiesc, nu-i va mai SATISFACE si ALINA pe oameni, iar VOCEA CONSTIINTEI in ei se va STINGE si vor FUGI de ea, si SPAIMA lor va fi un CALVAR… Ei vor cauta sa se alature GLOATEI, temandu-se de SINGURATATE, pentru A NU TREZI in ei VOCEA CONSTIINTEI.“

 „- Si astfel, in locul acelei sfintenii si puritati copilaresti, infantile, pe care ei (oamenii credinciosi) o numesc VIRTUTE si dezvoltare spirituala – asa cum i-a invatat MIELUL, noi (demonii) vom instala CULTURA noastra (diavoleasca), PROGRESUL nostru – al TRIUMFULUI si MANDRIEI INTELECTULUI…

La ce bun aceasta odioasa ordine, aceasta supusenie in fata Legii? La ce bun aceasta putere morala care uneste puterile sufletului si care franeaza astfel impulsul catre pofta nesatioasa de pasiuni? La ce bun aceasta tarie morala sufleteasca care INABUSA insinuanta[4] CHEMARE de a se imbata cu toate frumusetile unei vieti senzuale, nerusinate si captivante?

– INSPIRATI-LE insistent si cu viclenie EGALITATEA in drepturi asupra EXTAZULUI si SATISFACTIEI SUPERFICIALE de o CLIPA, egalitatea in drepturi asupra vietii usuratice, bogate, accesibile oricui, a unei vieti pasionate, a desfatarii pana la capat, pana la FUNDUL PLACERILOR!…

 „- Asculta, LEGIUNE A SARPELUI NEGRU si a MAMONEI! Asculta si executa!…

Cand VIATA FIREASCA a oamenilor SE VA SCHIMBA intr-o VIATA ARTIFICIALA, de productie mecanica – atunci munca manuala va deveni inutila si mainile oamenilor vor fi slobode…

Atunci, DORINTA IREZISTIBILA de a trai – de a trai SPASMODIC, impetuos, cu toti nervii, cu toate fibrele corpului, prin TOATE senzatiile minutului, clipei, si de a sorbi cupa desfatarii pasionate, cu bucuriile si bunatatile CULTURII noastre (demonice), pe de-a-ntregul – VA CRESTE ca un VAL antrenant, acaparant, patimas.

DORINTA NEINFRANATA de a bea CUPA vietii pana la fund va incepe sa creasca si sa se inteteasca pana la EXTAZUL MORTII, pana la AGONIA DESFATARILOR – sa guste fiecare, sa incerce si sa se delecteze …; PENTRU CA nu va mai exista CREDINTA, nu va mai exista NADEJDE, nu va mai exista DRAGOSTE – ci doar PLACERI SENZUALE. Chiar OAMENII insisi VOR RADE de aceste SURORI ale naivei fantezii umane – CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA – asa cum radem noi acum – copiii liberi ai iadului: ha-ha-ha!!!(54)

Asa ca, radeti de ei, radeti de nebuni, nebunilor![5] … Razi, legiune a sarpelui negru!… Razi, batrane Moloh!… Priveste si te bucura de nebunia oamenilor!…

Read Full Post »

Older Posts »